Condamnat la post de conducere

Conditiile au fost de asa natura incat dificultatea ca presiune constanta sa ma sileasca sa-mi amintesc moduri de a trisa. Samanta de trisor trebuia redescoperita, lasata precum o carie sa se dezvolte. Si abea atunci cand ajungea la o anumita amploare putea fi extirpata. Ma intreb daca samanta de trisor poate fi extirpata. Sau e mai degraba un autovaccin de constienta ceea ce e de facut... E turbare curata sa tii in fraie o faptura obisnuita din atatea curse sa nu aiba obstacol. O faptura pentru care obstacolul era prilej de ondulare... Mersul la tinta netulburat si ocolit acolo unde nu se putea drept... Sa pui Scamatorul sa fie Samurai. Asta se intampla. Si e o mana atat de ferma care ma tine de coada asta solzoasa a mea. Poate pentru ca astfel se lucreaza diferenta intre sarpe si dragon.

Conjunctura actuala intruneste aspectele gratiei si pedepsei simultan. Cum faci din Trisor Cavaler? Insarcinandu-l cu ceva care transcende natura vulgara a Trisorului. Insarcinandu-l pe Trisor cu o indeletnicire cavalereasca, il obligi. Trisorul se va clatina, se va panica, stiindu-se slab. Stiind ca mereu, cineva ii va sopti in ureche sa nu falsifice. Sa nu mistifice. E ca o smulgere. Dintr-un mod vechi, facil, lejer, modul obisnuintelor de odinioara. Si implantarea intr-un nivel nou. Unde nu exista decat decenta apropriata, piciorul pe frana si un fel de servitute militara.

Si totusi. Pot spune ca nu inteleg?
Am lucrat intotdeauna la vedere. Demonstram pana in panzele albe si inapoi adevarul pe care aveam eu chef sa il sustin. Ma convingeam pe mine mai intai, apoi ii corupeam si pe ceilalti. Cum poti pune asemenea monstru sa tina cantarul in maini? Mi se lucreaza si mie pe fata, de acum. Anunturi din vreme. Sa nu zic ca n-am stiut. Si chiar din zilele in care inca rumegam scamatorii si manevre, mi se pregatea o comanda ingretosator de nobila. Am avut reticente. Am fost si inca mai sunt uneori pe punctul de-a capitula. Nici macar aceste proteste ale mele nu mai sunt ce au fost. Nu mai bat cu copita in pamant, nu mai izbesc din coada mea solzoasa. Nu-mi mai agit aripile aici sa fac taifun in partea ailalta... Am ajuns sa am reticente de calcul, la fel de nuantate ca si viteza fragila pe care lucrurile o prind uneori sub ochii mei. Nu mai am reticente de bandit vanitos - ci pe cele ale unui amiral treaz. Contraamiral, daca e sa ma uit la pozitia mea...
Ar trebui sa asigur o Lume de buna mea credinta. Dar un amiral nu mai gandeste asa. Dupa ce ai fost smarc de mlastina cu pedigree de baie de namol - si te trezesti pe punte, caderea se vede mai cumplita, mai dezonoranta si mai continuu amenintatoare. Nu mai vrei decat sa iti faci datoria. Adio gradatie de merit. Tu stii ca, in fond, esti doar mlastina - de la un capat la celalalt al tau. Stii doar ca vrei sa inceteze vocea aia care-ti zgarie in minte: "Nu mistifica!"

Pilotaj pe o nava care nu e a ta, capitanul e prea putin incercat, marea e prea rea. Iar tu esti condamnatul pe care il transporta in cala. In orice moment poti deturna acea nava. In orice moment pretul vietii tale poate fi in congruenta cu ieftinirea onoarei tale.

Comentariul 1

De ce ne plac romanele victoriene gen Marile sperante sau Jane Eyre. Pentru ca sufera de un erotism neprecipitat. Un erotism zacut, distilat precum cognacul din boasca atator porniri urgente pe care le resimtim cotidian. Erotismul victorian se opune erotismului cotidian. E ca si cum ai comenta creme Chantilly fata de smantana. Basically ele fiind amandoua acelasi lucru, doar ca una e batuta si chinuita pana devine frisca nobletii. Acum, nu poti pretinde mancatorului de ciorba sa-si dreaga portia cu creme Chantilly, ciorba se drege cu smantana. Dar nici mancatorul de ciorba sa nu creada ca ficatii lui vor suporta creme Chantilly la desert (apoteoza mesei!) dupa ce se va fi indopat in prealabil cu neaosa smantana. Sau, ca sa revenim la comentarii mai vechi decat noi, vezi cu ce se hraneste si ce anume dintr-insul hraneste. Caci mancatorul de ciorba isi astampara foamea, pe cand amatorul de frisca intelege valoarea superlativa a unui deliciu care te lasa doar insatiabil.

Comentariul 2

Acesti copii razgaiati si deprinderile lor perverse.
Pentru ca au crescut cu prea multa atentie asupra-le, acesti copii vor atenta chiar asupra atentiei si vor folosi acest bici educational transformandu-l in instrument de teroare/ placere. Micul subversiv se va agata de atentia adultului, adulterandu-i efectele. Intrucat atentia este stofa din care se croieste excitatia, putem lesne calcula placerea pe care o incearca micul subversiv atunci cand face exact pe dos decat i se zice. El cunoaste ca in urma abaterii sale, el va primi un exces de atentie. Chiar reclama acest exces de atentie prin niste propuneri tip von Sacher-Masoch: "Trage-ma de urechi...", "Ma pedepsesti?...", etc. Rostul pedepsei este mutat din retorica parentala in circul nabadailor erotice. Adultul care pune botul la asemenea masinatiuni infantile trebuie sa-si aminteasca in momentul rigorii punitive sa il priveasca pe copilas fix in ochi, pentru ca altminteri va pierde scanteia de orgasm care-i va salta copilasului spranceana. Si, desigur, oftatul acela subtil - semiicnet, semigeamat cu care copilasul se va prabusi excedat, inlacrimat si perfect satisfacut.