Comentariu retractil

.
Retragerea este un mod mortuar. E o autoabsorbtie. Mortul se lasa purtat, e nonrezistent. Retractilul este un trisor al nonrezistentei, el invoca o agresiune exterioara - posibila pana la improbabila - el nu se opune acestei fictiuni ci fuge lasand locul liber. Orice, numai el sa nu fie in acel loc. Deci retragerea este o forma de suprimare? E un suicid mascat? Fiind ele deopotriva - si retragerea si suicidul - niste moduri mutante ale trufiei?...

Si pana la ce punct trufia in cauza combate alteritatea? Procesele astea se lupta cu niste exterioare mult prea impresionante pentru a fi cu adevarat externe. Exista ceva exterior care sa ne poata impresiona atat de mult incat sa ne trimita la aceste moduri mutante ale trufiei? Sau sunt niste halucinatii interioare pe care le-am cultivat cronic pana ce au ajuns sa ne adultereze orice perceptie fireasca...
.

Comentariu la precedenta

.
(Imi) precizez ca am pus sub semnul crimei cam tot ce inseamna alterare, paradire, deci inclusiv uciderea. Delictul e larg, uciderea e doar unul din modurile sale.
(Desi, ar fi o idee ca in moarte devenim intregi... Redirectionez discursul catre notiunea de fiinta continua a lui Bataille..., deci, cum ar veni in vederea mea - ramanem intregi ori atunci cand ne pazim de la delincventa, ori atunci cand plonjam in continuitate.)
Despre raportul de criminalitate intre mandea si alter o lasam pentru alta tura. La cererea ascultaciosilor...
.