Senzaţii de 10 stele:

Să te ştergi la cur cu hîrtie cretată. Să ocoleşti o groapă şi să calci într-un căcat. Să ocoleşti un căcat şi să pici într-un canal. Pufuleţii uzi. O freză slinoasă la un premiant. O femeie proastă care aşteaptă să o încredinţezi despre cît e de deşteaptă. Scrîşnetul lanţului pe nară cînd se dă funda. Să te-apuce căcarea şi să n-ai la tine decît bancnota de o sută de ronini cu care ar trebui să-ţi plăteşti taxiul...

Variantă la Nu mor caii cînd vor cîinii.

E clar că moartea într-un plan e naşterea dintr-altul. Deci, atunci cînd unii îţi pun cruce, e bine să vezi ce soi sunt şi p-ormă să te gîndeşti dacă să-ţi plîngi de milă sau să dai cu şampanie pe-oglindă. (Zic asta rînjind cu poftă la sîrma de pe dop…)

Parfumul meu preferat - Glenlivet. De la Nadurra.

Apă de toaletă Floteur de la Bazin. Sau, parafrazîndu-l pe Schopenhauer, un strop de apă de toaletă într-un butoi cu vin – ţi-a făcut tot vinul apă de gură.

Care pe care

Ceea ce mă întîrzie să rămîn pe aici încă un pic e faptul că blogul ăsta e de negăsit. Chiar că peste ăsta nu dă nimeni. Aşa sunt ascunzătorile bune. În văzul nimănuilor. S-a cam pierdut plăcerea ascunzişului. Acum toate se fac în piaţă. Nu în for bre. În piaţă… Cine e ăla atît de tare încît să scuipe mărunt în urmă şi să treacă peste toate apele care îi ies în cale. Probabil că cel care nu numără nici pămîntul pe care calcă. Nu e bravură, e o senzaţie deasă de înălţime. Ca şi cum ai sta cu un harpon în mînă pe coperişul lui Empire state… Să ai credinţa sumbră a petrolului care se bălăngăne încet pînă ajunge la suprafaţa apei. De ce e frumos să scrii ce gîndeşti? Pentru că la telefon sigur îţi vor trunchia textul, că nu stă nimeni să transcrie frumos ce zici tu. Dar aşa, copy-paste şi toată lumea e mulţumită. Ei nu muncesc la transcriere iar cuvintele tale sunt editate corect. Nu-i aşa?

Kestie:Mă tot pomenesc cînd şi cînd cu nişte mesaje pe englezeşte. Invitation. Mă invită cică. Da. Mă invită oarecine să mă alătur (a-lătur, zic eu) la nu-ş'ce grup de socializare. Quechup sau aşa ceva. Suc de roşii… En fin. Altă dată era cu altceva. Adică acelaşi ins îmi trimitea invitaţie să intru pe nu ştiu ce grup… Obişnuiesc să răspund la mesaje de orice fel. Zic obişnuiesc. Dar dăţile astea cînd insul cu pricina mi-a trimis invitaţiile, parcă aş fi răspuns la pereţi. Parcă aş fi răspuns la spam şi alte reclame. Şi, în fond, vreau şi eu să ştiu care-i stupidul care să răspundă la o invitaţie făcută de un sistem automat, nema cuvinte cu autor, nema parlăm oleacă, nu nene, te trezeşti cu un robot care te invită! Hai zău!? Cum o să răspund la aşa ceva? A, başca un amănunt: insul în kestie face carieră din autorlîc, adecă auctează. Bref, scrie. Deci eu ce să pricep din invitaţiile astea ale dînsului? Că e atît de scump ca auctor încît nu merit eu nişte cuvinte din partea lui proprie, şi atunci îmi trimite formulare din alea, că de…, de-alea merit. Sau să înţeleg că insul nostru cunoştea deja acest soi de reacţie a mea şi că pur şi simplu a fost o tură de isteţime autentic scîrboasă, mizînd taman pe faptul că eu nu răspund vreodată la asemenea invitaţii. Dar el e cît se poate de conştiincios şi curtenitor. Mi-a trimis invitaţie. Cam greu cu cuvintele. Cu CUVÂNTUL.

Cultura română = Castrapolis cu epoleţi. Şi nu de ieri de azi. Mai de pe la Ţepeş & Ştefan. Există un gust orgasmic în această fugăreală de-a înmormîntarea. Dar, sigur că asta nu vă exonerează. 'Triţi!

Performant & concurenţial. Noţiuni industriale – succes, performanţă, lucru în echipă. Noţiuni de marketing – randament şi ofertă… Noţiuni lucrative şi vitejeşti carevrasăzică – dimensiuni şi cantitate… Astea toate încap, cică, între o piele şi cealaltă piele. E clar de unde provine criza aşternuturilor dantelate. Niciunei femei nu i se va mai spune "Mare orizontală". Toate sunt strategic de harnice. Blegitor de senzuale. Lătrător de experte. Ex-perţe…("Cei care sunt în dezmăţ spun celor care sunt în rînduială că ei sunt cei care se depărtează de legile firii, şi cred că o urmează: aşa cum cei care se află pe un vas cred că tocmai cei care sunt pe ţărm fug. Limbajul e le fel din toate părţile. Trebuie să ai un punct fix spre a judeca. Portul judecă pe cei care se află pe un vas; dar unde vom găsi noi acest punct în morală ?" → Pascal) - ...Legea perspectivei corupte!...

Uite că mă uit cu două urechi la Tamango şi-mi zic, ce mai cîrd de agarici brănduiţi fac coadă mîndri şi şmecheri în faţa la o bucată original + companionii de hacana. Bag samă că domnii de la oraş nu prea se descurcă a ţine pasul cu dînşii aceştia de la ţară. Mai bine făcea Tamango un duet cu Rona Hartner, că s-ar fi des-încurcat mai de minune împreună decît aşa, computereală stridentă, siliciu de trei lei încercînd concurenţă la voci de pămînt. Boierii ăştia urbani au cam înţepenit cu diafragma în fraţii lor de chimie. Să vă urez de Jan Garbarek opere complete, ca să vă mai nuanţaţi oleacă, altfel, corijenţa vă paşte printre alde Tamango, Napoleon & Clasic. Diferenţa de ţigăneală (fără intenţii rasiste) vine de acolo că bruneţii implicaţi în şucăreală sunt de-a dreptul delincvenţi faţă cu imperiul financiaro-crăiesc al industriei de muzicuţă, ca să zicem aşa, Tamango & Co. au nimerit pe mîna unor domni deştepţi care i-au drămuit şi brănduit cum le-a venit lor mai bine. Lăsaţi măi matze triste ţiganii în pace, că sunt mai adevăraţi fără piuielile voastre de computerlanzi eşuaţi. Sau mai bine zis, Bravo la Tamango. Se produce excelent fără să-i pese de bruiajele propuse de domnii urbani.