Uite că mă uit cu două urechi la Tamango şi-mi zic, ce mai cîrd de agarici brănduiţi fac coadă mîndri şi şmecheri în faţa la o bucată original + companionii de hacana. Bag samă că domnii de la oraş nu prea se descurcă a ţine pasul cu dînşii aceştia de la ţară. Mai bine făcea Tamango un duet cu Rona Hartner, că s-ar fi des-încurcat mai de minune împreună decît aşa, computereală stridentă, siliciu de trei lei încercînd concurenţă la voci de pămînt. Boierii ăştia urbani au cam înţepenit cu diafragma în fraţii lor de chimie. Să vă urez de Jan Garbarek opere complete, ca să vă mai nuanţaţi oleacă, altfel, corijenţa vă paşte printre alde Tamango, Napoleon & Clasic. Diferenţa de ţigăneală (fără intenţii rasiste) vine de acolo că bruneţii implicaţi în şucăreală sunt de-a dreptul delincvenţi faţă cu imperiul financiaro-crăiesc al industriei de muzicuţă, ca să zicem aşa, Tamango & Co. au nimerit pe mîna unor domni deştepţi care i-au drămuit şi brănduit cum le-a venit lor mai bine. Lăsaţi măi matze triste ţiganii în pace, că sunt mai adevăraţi fără piuielile voastre de computerlanzi eşuaţi. Sau mai bine zis, Bravo la Tamango. Se produce excelent fără să-i pese de bruiajele propuse de domnii urbani.