Ministerul Afacerilor Haïtiene

.
Am urmărit cu interes constant băgarea-n seamă a celei de-a Cincea Republici Franceze în restul de (cică ex) colonie Haïti.
Nu le va fi fost de-ajuns republicanilor noștri că au pus primii piciorul pe insulă după cataclism (astfel că vedem în altă lumină apariția tardivă și extrem de folositoare a americanilor, în cap cu prețioasa doamnă Clinton - ceea ce seamănă mai degrabă cu o vizită de stat în țara vecină și futută Haïti, teritoriu francez...), dar și-au băgat și al doilea picior: vizita președintelui Nicolas Sárközy în Haïti este corolarul întregii istorii a insulei. În principiu, pentru că este prima dată că un președinte francez calcă p-acolo...
Discursul lui Sárközy a fost încurajator pentru insulaci - în sensul că a reafirmat dependența statului Haïti de hexagonul mamă, a mai fîlfîit încă o dată spectrul protecției pe care omul alb a acordat-o întotdeauna omului negru, a promis ștergerea datoriei de 56 milioane € a haitienilor către Franța și a refuzat categoric să considere returnarea datoriei de 21 miliarde $ a Franței către Haiti.
Încă un motiv pentru care vizita lui Nicolas Sárközy în Haïti poate fi considerată drept corolar pentru întreaga istorie a insulei este tot discursul cu pricina (urmărit în direct pe Euronews): totul a fost ok (amestec de cinism + aroganță imperialistă) pînă cînd presidentul a propus un moment de reculegere în memoria victimelor dezastrului. Deh, cu oamenii te mai înțelegi (sala a executat propunerea presidențială), dar cu stihiile naturii nu. În tăcerea solemnă a tuturor celor prezenți, un cocoș a început să cînte. Violent, marseillez, răzbunaci, a chirăit și în liniștea neclintită a adunării și a continuat pe întreaga durată a discursului presidențial. Sună a voodoo, cu posibile interpretări:
1) Pe Sárközy, pînă și cocoșii îl cîntă.
2) Doar n-o fi fost fantoma cocoșului galic urmărindu-l de viu pe președintele Nicolas Paul Stéphane Sárközy Nagy Bócsai.
3) O fi fost confirmarea lui Sárközy în funcția oficială de mambo.
4) Poate că era o amenințare pe față, să dea-napoi mălaiu` pe care președintele Pétion l-a trimis în 1825 drept taxă de independență lui Charles X ca să recunoască Haïti ca stat.
Toate aceste conjecturi, măcar de-ar rămîne doar atît, nu fac decît să pună de-o apoteoză de importanță pe capul lui Nicolas Sárközy, președintele tuturor haïtienilor.
.
Care vrea să dea un ochi în + pe povestea corsaro-colonială a Haïti, poate să găsească mici detalii grețoase despre cum imperiile schimbă numărul de republică dar nu și politica feudală.
http://fr.wikipedia.org/wiki/Ha%C3%AFti
http://www.wsws.org/francais/News/2010/fev2010/sark-f27.ಶ್ತ್ಮ್ಲ್
.
P.S. : conform constituției franceze, Republica V e ilegală. ;)
.