À propos de clişeul idiot al filmelor americane: eroul negativ ascultă muzică mare. Să înţeleg că aceiaşi americani care finanţează şi consumă producţii conţinînd acest clişeu merg cu asiduitate în sălile de concert ca să ce? : să-şi dovedească snobismul pînă la capăt? Sau merg în spirit de partuză, merg într-un loc unde se vor simţi abjecţi şi grandioşi întocmai precum eroii maniaci pe care îi digeră în filmele lor psiho-juridice. Ca să ştim şi noi ce rumegă americanu’n sinea lui atunci cînd audiază Variaţiunile Goldberg. Nu cumva se simte Hannibal Lecter? Că dacă e cumva aşa, se înţelege altfel desfinţarea Guantánamo. Chiar nu e cazul să concentrezi atenţia asupra cruzimii/ prostiei într-un singur punct – cînd ai o lume întreagă la dispoziţie.
.
Un comentariu:
intrebarea e mai asa, cred '' dece asculta personajele negative o asemenea ''calitate'', defat ce ce au aceste gusturi, cultura, elegante.... ?''
intr-o tzara in care si maturatorul are garduletz alb si garaj, a avea si cultura si gusturi, e semn de ''defectiune'', neincadrare. vrei sa ai un nivel mediu cuprinzator de un ''sentiment multumitor'', renunti la ''extravagantza''..... e o chestie apartinand .... strainilor :)))
stiti cum se zice '' strainii.... nu au coloana vertebrala '' =))))
Trimiteți un comentariu