Concurs de lepădări

.
Lumea e plină de oameni inutili. Boschetarii nimănui se regăsesc, se grupează tocmai în baza aceleiași disfuncții: li s-a băgat în cap că sunt de nefolos. Așa deci: a cui e disfuncția - a nefolositorului boschetar sau a ăluia/ ălora care au îndrăznit să jignească Universul autopropunîndu-se pe post de control tehnic de calitate la zidirea Domnului? Și ce consolare mizerabilă drept corolar pentru o existență: să fi fost de folos. Aceasta fiind varianta beteagă a lui a fi bun. Materialismul științifico-fantasmic face noua ordine în continuare, ștergînd podelele cu fiii de împărat pînă învață în mama lor odată să fie cîrpe utilizabile.
Cum se ajunge la anularea individului → prin lepădare. Paradoxul cosumerismului fiind ”n-am nevoie...”. Doamne ferește să zici așa ceva despre un nou produs cu studiu de marketing. Fiecare obiect pe care-l adaugi la lista ta de opțiuni te mai îndepărtează un pic de ceilalți ai tăi. Succesul contemporan stă în a convinge publicul de utilitatea ta. Iar publicul să te plătească pentru că l-ai convins de asta. Între timp, te-ai autodesființat, nu mai ești decît strategie de piață - și tot între timp, ceilalți (neamul tău omenesc!), nu mai sunt decît putere de cumpărare, target, masă de manevră. Te lepezi de tine, te lepezi de ceilalți și reciproca, fiecare bifează cît mai multe lepădări pe foaia de drum, fiecare se alienează din răsputeri.
Performant & notoriu, boschetarul cel mai demn de milă umblă fără să atingă pămîntul și se hrănește cu buletine de bursă.
.