On Glory...

.
Cam cata glorie mai potzi avea in ziua de azi? uite, fatza de gloria homerica. Sau cea a lui Racine. Sau cea a lui Joseph Conrad... ("Cine pula mea is astia?!"...)
Mai este posibila gloria altminteri decat ca autoconstructzie? Automistificare.
De unde, initzial, gloria era rezultanta intzelegerii unor fapte, acum este doar un fenomen media. Gloria se instala firesc, in virtutea evidentzei - intr-o vreme in care suporturile mediatice erau atat de putzine, iar cei care le detzineau erau atat de selectzionatzi. Probabil ca aceste circumstantze duceau la exacerbarea unor pretentzii in individ - pretentzii de la sine, dorintza ferma de a fi de exceptzie. Probabil ca adevaratzii eroi se nasc in vreme de penurie mediatica.
In fond, cat de multzumit potzi fi de faptul ca tzi-ai iscalit numele pe atatea garduri - singur, cu propria-tzi mana... Sau mintzindu-te - lasandu-i sa o faca pe cei pe care i-ai obligat scriindu-le tu mai intai numele lor pe alte garduri. Cat de multzumit potzi fi de aceasta confuzie in care itzi place sa persisti, urmandu-tzi copilareste pofta de ispravi pana la a te identifica in sinea ta cu Marele X, cu Seful de Trib, cu Superman... Ajungand sa ramai priponit de tzarusul lipsei de imaginatzie. Caci itzi trebuie imaginatzie pentru a te vedea taman asa cum esti. Ce e mai puternic? Privirea ta intoarsa eroic spre ceea ce esti cu adevarat? Sau suma de garduri pe care numele tau creeaza (cica) istorie...
.