.
-La un incendiu ce salvezi: Giconda sau puiul de ţigan?
-Puiul de ţigan.
-De ce?
-Pentru că este posibil ca atunci cînd va creşte să producă o Giocondă mai enigmatică decît cea sacrificată.
-Această posibilitate coexistă simultan cu posibilitatea ca puiul de ţigan să fie un rateu sec, carne de tun salvată.
-Desigur. Dar îmi acord în primul rînd mie însumi speranţa că o nouă capodoperă este posibilă. Într-atît de-adînc doresc aceasta, pînă la o a aştepta dintr-o direcţie perfect incredibilă şi pînă la a sacrifica o altă capodoperă doar cu ţelul declarat de a face posibilă apariţia celei noi.
-Credeam că-mi vei trînti un discurs despre respectarea vieţii şi că puiul de ţigan e infinit mai important decît Gioconda…
-O fi viaţa ceva respectabil… dar în lipsa unei semnificaţii, viaţa îşi cam pierde nu doar importanţa – dar şi noima. Puiul de ţigan conţine potenţial evolutiv. Ceea ce Gioconda nu are. Deci capodoperei oprite îi prefer posibilitatea evoluţiei lui pînă-ntr-acolo încît să scoată din el o Giocondă superioară…
.
Un comentariu:
Si capd'opera are potential evolutiv. Tablourile si statuile chiar traiesc si se preschimba in sinea lor, insa foarte lent; aproape in ritmuri geologice, ca muntii.
Profesorul meu de desen ( Dumnezeu sa-l ierte) spunea ca ar salva o pisica in locul unui tablou. Orice viata are oricand semnificatii si noima...daca stai in fotoliu si nu le cauti, e altceva.
Trimiteți un comentariu