.
Cea mai pregnantă amintire a mea despre joc este una cu picioarele-n ţărînă, pe o stradă nepavată din mahalaua Ferentarilor. Ea funcţionează ca un declic automat, de fiecare dată cînd aud de joacă sau jocuri… Cînd îi aud pe ceilalţi rememorînd şi comentînd similare ludice de-ale lor, instant le compar cu imaginea asta a mea. Şi oricît de grozavi ar fi şi oricît de pasionali/ pasionaţi de copilăriile lor fabuloase şi jucărelele lor simandicoase, oricît de inteligenţi şi precoci sau speciali şi specifici, tot imaginea asta a mea domneşte.
E ceva fără termen de comparaţie să te joci cu copiii ţiganilor.
Sunt maeştri.
Au justa combinaţie de umor şi fair-play. Ceea ce, privind acum în urmă, constat că era graţie. Copiii ţiganilor ştiau să se joace graţios. Nu puneau piedici, nu te simţeai idiot dacă pierdeai, nu batjocureau jocul întrerupîndu-l pentru argumentări şi regulamente încălcate sau mai ştiu eu ce alte prostii. Se jucau şnur, pînă eram băgaţi în curţi de către familii, ca să nu mai tulburăm tihna întunericului cu sprinţăroşeniile noastre. Erau curţi cu flori, cu copaci. Pe strada principală erau tei înfloriţi. Pe-acolo treceau şi maşini. Pe la noi nu. Nu treceau pen'că n-aveau treabă decît rar pe la noi. Dar în vremea aceea putea fi interpretat şi ca o interdicţie de a ne strica nouă ordinea... Cineva păzea straşnic jocul, atît de straşnic încît rareori se aventura vreo maşină prin nisipurile de pe strada noastră.
Şi cum ziceam, curţile erau pline de vegetaţie. Era ca şi cum fiecare primea liber din paradisul lui cu gard şi poartă – ieşind împreună cu ceilalţi în zona neutră a străzii care era pămînt bătătorit, acoperit cu nisip. Arenă în toată regula.
Erau copii care fuseseră martorii unor lucruri cumplite în vieţile lor dindărătul gardurilor. Nu îşi puteau permite să altereze frumuseţea jocului. Erau atît de căzniţi şi sărmani încît alegeau scurt ca singurul lucru asupra căruia aveau putere de decizie – jocul, să fie întreg. Rupt din Rai precum bătaia în privinţa careia nu puteau decide.
.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu