luni, 17 august 2009

Gregarităţi de drept comun

.

Cine ne priveşte din afara măsurilor noastre, din afara timpului nostru propriu: vede, probabil, efervescenţa unei bacterii care tot dă în clocot, înmulţindu-se fără preget, peste orice pierdere şi în pofida oricărei extincţii. Ne înmulţim cu fervoarea fungilor, cu logica drojdiei, cu graţia candidei. Şi cu fiecare nouă reproducere a noastră mai buşim un pic Facerea, mai departe şi mai departe şi mai departe de Cuvîntul care rătăcea pe deasupra apelor. Probabil că ne-am fi înmulţit mai încet, dar mai consistent calitativ dacă nu am fi făcut din existenţă un raliu evoluţionist.

Pariul cu îndobitocirea se întîmplă în condiţiile unei gregarităţi dirijate prin toate mijloacele de educaţie. Din preistorie încoace, iniţierea şi cultivarea au fost paşii creşterii individului. Bag samă că istoria dă semne de demenţă senilă atunci cînd iniţierea şi cultivarea devin strategii de tîmpit, iară nu de iluminat. Şi asta îşi află încununarea în proporţia/ disproporţia dintre cei cu studii şi cei fără studii – ceea ce mai spune şi despre raportul în care se află individul faţă de masă şi viceversa. Mai întîi, educaţia instituţionalizată a devenit un bun de larg consum; nu mai era circumscrisa puţinilor aleşi. Apoi a devenit un avanpost al emancipării. Apoi a fost crescută cota emancipării, umflînd-o cu tratate de sociologie şi presărînd-o cu felurite producţii culturnice pe post de condiment aţîţător. Ei, da, dar emanciparea pedala mai departe pe educaţie. Deci – abolim individuarea printr-o emancipare uniformă – pe care o trăinicim cu diplome, burse şi premii. Pe cît posibil, fiecare nea Caisă de pe Terra să aibă în palmaresul vieţii lui o diplomă sau/ şi o bursă sau/ şi un premiu. Lucrătură eficientă: cum mai poţi deosebi amprenta adevărată într-un noian de contrafăcute? Succesul lucrăturii: tot omul care colcăie în această reţea are surzenia şi cecitatea activate împreună cu libera exprimare de sine.

Concluzie: de fiecare dată cînd îţi vine să te exprimi liber, te întrebi dacă nu eşti cumva şi surd şi orb şi dacă nu cumva libertatea ta de expresie nu te zvîrle direct în mijlocul turmei.

.

Niciun comentariu: