miercuri, 27 ianuarie 2010

Performanțe cotidiene

.
Cine poate pronunţa diferenţa între ceva şi altceva decît doar cel care le va fi instituit. Discernămîntul nu ne aparţine. Zidirea este magnifică tocmai în acest aspect al simultaneităţii → demonul meu păzitor poate să facă taman cît o legiune de îngeri…
.
I-am învelit în artă ca în ceară. Să nu mi se împută în colecţie.
.
Şi dacă există glorie întru cele ale acestei Lumi, ea nu lui Alexandru aparţine. Ci lui Fidias. Făcătorul de zei.
.
Nu ierţi oarece… Spurci tot.
.
Orice rostire improprie valorează cît o absenţă.
.
Beţii secătuitoare. În care setea să se-adape numa din propriu-i nesaţ.
.
Atrocitatea ca dezmăţ continuu.
.
…În măsura în care o cicatrice comportă rană.
.
Cumul de lipsuri.
.
A-l înşela pe demon e o altă acceptare a demonizării.
.
- Miluieşte-mă… / Şi l-am miluit. Pînă spre ziuă.
.
Creatorul e singurul care nu plăteşte taxă pe trufie.
.

Un comentariu:

Cristia spunea...

Orice rostire improprie este nu atat o ofensa la adresa a ceea ce s-ar putea formula intru bunul simt, ci un teribil abuz impotriva tacerii, singura care celebreaza in mod adecvat ceea ce este, prin natura.