.
Omul tinde să-şi particularizeze timpul. Adică să amprenteze o convenţie. Şi din convenţie ritmetică, timpul devine un idol găunos şi extensibil în care să încapă toate avatarurile antropice. Şi în loc de veşnicie, omul caută să-şi arate puterile raportîndu-se la istoricitatea lucrurilor, vrînd să vadă evenimente acolo unde sunt doar coagulări ale iluziei. Atît cît trăieşte timpului său, omul e robit, ţintuit ca-ntr-o cuşcă. Îşi renegă singur libertatea, alegînd să facă orice într-o epocă anume, iar nu să-şi ridice ochii la ce este inalterabil.
Omul dă caracteristici unei vremi. Nu înseamnă aceasta încercarea de a consemna o iluzie? Formele pe care le creează omul trebuie să se raporteze – nu la cele imediat produse de contemporanii săi, ci la toate cele cunoscute din aşa zisul trecut şi deopotrivă la toate cele posibile aşa zis viitoare. Creaţia omenească are cîteva şanse de a ieşi din caduc. Contemporaneizarea nu se numără printre ele.
.
2 comentarii:
Sunt câţiva oameni ( majoritatea ) care cred că vor supravieţui înscriindu-se pe fila cărţii de istorie- şi sar în ea ca să fie striviţi între file. Ei nu-şi dau prea multe şanse şi nu se văd pe ei înşişi dincolo de masa informă a omenirii. E o modestie pe care eu nu o am prea des şi în faţa căreia mă înclin.
Nu ştiu dacă timpul universal îşi înţelege cu adevărat epocile, ori copacul ramurile.
si totusi, daca e sa ne uitam cu o lupa de gen generala =))), asa...., deci daca, atunci nu e posibil sa realizam ca defapt istoria omeniirii, e o povestioara reluata si reluata si reluata, adevarat poate sub alt invelis, dar aceeasi chestie petrecuta la infinit?
urata treaba cu ''nu mai toca omenirea'', dar eu macar ii toc pe aia care nici marcar de iluzii nu se leaga.
rapiti oamenilor ceea ce nici marac nu sant in stare sa faca, si anume greseli, ca sa.... ca sa.... sa fie ei constienti?!
:)))
ps: ma doare spatele!
Trimiteți un comentariu