.
1) Acum ceva vreme, cînd aflasem și eu de Katyń, am început să întreb în stînga și-n dreapta pe cei de-o seamă cu mine dacă știu ceva despre subiect. Nu știau. Doar ăi bătrîni știau. E, acum, după înălțarea la cer a lui Lech Kaczyński, nu Smolensk va fi cunoscut, ci tot Katyń. Și va fi cunoscut așa cum sunt Auschwitz & Bierkenau, Dachau, Treblinka... Pentru că în toate aceste locuri cetățenia poloneză era o asigurare de moarte. Pînă acum se va fi știut doar calitatea etnică a martirilor. De acum înainte se va ști și cetățenii cărei patrii erau ei. O patrie care a luat diverse forme pe hartă, precum apa-n pahar, cu granițe aiuristice și cu singura mulțumire că n-a ajuns să figureze prin Siberia pe undeva.
.
2) Presupun că dacă lui Kaczyński i s-ar fi propus să se jertfească pe sine patriei, n-ar fi zis nu.
Nu știu de ce văd doliul acesta nu ca pe un accident, ci ca pe omagiul suprem pe care o nație îl aduce istoriei sale. Andrzej Wajda dăduse deja direcția prin filmul său din 2007. Acum, Polonia e întreagă. A dat tot ce-a avut mai bun.
.
3) Chiar dacă ne putem lesne închipui cum cineva își soarbe mulțumit vodka: ”Kămiemărare ați vrut, kămiemărare aveți...” sau, parafrazîndu-l pe Brecht - Muratov mîncînd mere în timp ce caută cutii negre... → Și totuși, chiar și așa, călăul acesta presupus umblă singur pe calea lui, căci nimeni nu-l confirmă în funcție: polonezii nu sunt victime, nu au avut niciodată apucături în acest sens. Demnitatea lor a ales să-i facă eroi.
.
4) Recuperarea istoriei poloneze este un subiect care îi privește pe toți cetățenii și etnicii polonezi și la care participă fiecare prin memoria sa, prin neuitare.
Criza criminală a pușcăriilor comuniste din România a lăsat românilor o mare senilitate, un fantomatic institut de investigare a crimelor comunismului și un Vladimir Tismăneanu. Suntem în continuare ceea ce au vrut Ana Pauker și Dej și Ceaușescu și Iliescu și... alții atunci cînd ne-au decapitat la Canal, la Periprava, la Gherla, la Aiud, la Sighet...
Polonezii nu sunt victime. Noi nici măcar nu realizăm ce ni s-a întîmplat. Dacă în 50 de ani de bolșevism am uitat cu seninătate și am supraviețuit ca niște bacterii șmechere - nu vreau să-mi dau seama de ce în atîta amar de istorie românii nu au reușit să construiască nici palate, dar nici minți sau caractere. Oare nu cumva pentru că de fiecare dată cînd li s-a cerut să uite - uitau, să mazilească - mazileau, să lase în paragină - lăsau, o istorie întreagă în care românii și-au făcut lor înșiși toate acestea și încă, drept corolar - bășcăul nechezător care să le amestece pe toate într-un compost steril.
Paradigma poloneză e o păsărească ridicolă pentru români. Ceva între caraghioslîc de fraieri și ”vai, săracii”...
.
5) Nu te poți abține să observi că Polonia rămîne poetică în întreaga sa desfășurare.
.
6) De nervi, ascult poloneze. Mă duce gîndul că pentru a merita un Chopin tre` să plătești cu toată valuta pe care o ai.
.
7) Dumnezeu să ne ajute să luăm aminte la exemplul de excelență al polonezilor.
.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
11 comentarii:
Mda... M-a impresionat teribil ce ai scris pe blogul Rezistenta Urbana... Am fost recent in Cehia intr-un orasel. Nu ma abtin sa nu fac permanent comparatia cu modul de gandire/viata al lor/al nostru. Ce naibii avem acest blestem de a fi etern nasoi in relatiile dintre noi, dintre noi si mediul in care traim, etc (sa nu divaghez). De ce suntem etern meschini, incompetenti, nedoritori de ne ridica din noroiul caldut, ne uram pe toti cu toti, fara mandrie, fara dorinta de a construi (bine, competent si frumos)...?????Ce au aia si nu avem noi?? Mor de ciuda!!!
Scuze pt bla-bla...
cu bine
NU e bla-bla, sunt ale noastre. Explicatia e simpla, dar nu vrea nimeni s-o considere, ca ar insemna sa considere si kakaua aproape definitiva in care e Romania. Atunci cand toata suflarea patrioata si toata materia cenusie de marca a natiunii au fost strivite in puscarii de ne mandrim acuma ca avem martiri intru Cristos chiar si in sec. XX, nu ca altii care isi construiau tari si societati - atunci, cu conducatori imunzi, alesi din pegra infractorilor, atunci cand am acceptat cu frica si instinct bacterial de supravietuire, atunci am inceput ceea ce se vede acum. Istoricii nostri se uita ca matzele in calendar la un fenomen simplu de lecturat. Romania a fost decapitata. Fibra ei a fost altoita pe alti butasi decat cei cu care incepusem de bine de rau sa ne construim ca stat modern. Dintr-un stat respectat in lume in perioada antebolsevica, am fost prabusiti cu propriul nostru consimtamant in tenebrele patologicului proptit in toate functiile de autoritate si formare. Eram educati monarhic sa ne supunem autoritatii. Dar autoritatea instaurata de Ana Pauker era o demoniada simpla. NU e mai nimic de facut cu Romania, singura sansa ar fi fost prin educatie la sange. Dar nu exista nici dascali patrioti capabili, nici virtute publica pentru a pune pe roate un program de desteptare nationala. Nu fascism cu cuiburi si cetatui ci demnitate si constiinta de natiune. Cam ca polonii, asa.
Altfel multumesc de trecere. :)
De acord cu ce ai zis. teoria mea e exact aceeasi, in mod sigur cea reala, dar m-am vaicarit si eu putin...
Ce nu inteleg eu e de ce nu au patit la fel si alte tari foste comuniste?
Pai cred ca aici trebuie sapat un pic tot la radacina evenimentelor. In primul rand ai un temperament strunit prin ortodoxie, care e rabdatoare a toate si cu nadejde dar cam slaba in actiune. E super fain, metafizic vorbind, stii ca sub speciae aeternitatis, e totul clei, asa ca iti vezi de muraturi si de familie. Popor prea metafizic, romanul, chiar daca ascuns dupa gogonele si tzuici.
Alalalt motiv, mai putin ortodox, metafizic, levantin si oriental, ar fi ca fratii comunisti au scos de la parnaie tot ce-au gasit bun de inrolat, adica penalii de drept comun, cei fara capatai, fara cheag, gata sa-si vanda si mama si tata. De-aici incolo cunosti. Romania a fost un excelent poligon de trageri nkvd, pe un material uman pus la rabdat din metafizica deja precizata. Cand faci politie si conducere cu parnaiasi, e ca un autoblestem. Si lucrurile sunt asa. Prezente, pana se va naste o generatie cu gene cernute si care sa isi faca ordine in genealogie cu sine putere si cu intreaga intentie si determinare. :)
"E super fain, metafizic vorbind, stii ca sub speciae aeternitatis, e totul clei"...
Metafizic vorbind, nu e "fain" deloc.
"In primul rand ai un temperament strunit prin ortodoxie, care e rabdatoare a toate si cu nadejde dar cam slaba in actiune."
Să înţeleg că e o mare onoare pentru vreo religie să producă istorie ?
Demografic vorbind, probabil că etnicii români vor fi în curând majoritar neoprotestanţi.
Dintre oamenii pe care-i întâlnesc zilnic, cam jumătate sunt baptişti, penticostali sau adventişti. Plus că au (sau provin din) familii numeroase, cu de la 3 la 10 copii.
Sincer, n-am nicio jenă că românii sunt aşa cum sunt. Până acum nu m-a cuprins nicio disperare în această privinţă; oi fi român ?
1)Penticostalii pe care ii vezi sunt asa pentru ca ortodoxia e rugatoare, nu luptatoare, ca sa nu mai zica nimeni ca sunt ortodocsii asupritori.
2)Onoarea unei institutii religioase care pastoreste credinciosi e sa isi apere credinciosii in orice circumstante si sa le faca educatie, ca de-aia monopolul educativ a apartinut sacerdotiului vreme de milenii pe tot mapamondul.
3) Metafizic vorbind, e mare lucru sa ai atatia insi intr-o natie care sa priceapa ca sub speciae aeternitatis totul e clei, prin alte bataturi inca nu s-a aflat asta.
4)Sincer, e obligatoriu pentru orice bun roman sa isi dea seama ce anume trage in jos din puzderia de insusiri cu care ne-a blagoslovit cerul si geografia, si atunci s-ar chema discernamant.
5) Multumesc de vizita si de comenturi! ;) Mai asteptam.
Uite cum se făcea educaţie. Două variante, ai de unde alege:
"Bun mai era şi părintele Duhu, când se afla în toane bune, Dumnezeu să-l ierte! Pus-a el băieţii în rânduială cum nu mai văzusem până atunci; cumpăra-ne el vara, din banii săi, cofe de zmeură şi fel de fel de puricale de ne da să mâncăm, şi mai în toată sâmbăta ne încărca în o droagă de-a Mănăstirii Neamţului şi ne ducea la stăreţie, să dăm examen dinaintea stareţului Nionil, un bătrân olog, care ne sfătuia cu duhul blândeţii să ne ţinem de ceaslov şi psaltire; căci toate celelalte învăţături, zicea el, sunt numai nişte ereticii, care mai mult amărăsc inima şi tulbură sufletul omului. Dar fost-a scris părintelui Duhu să nu asculte în totul sfaturile cuviosului stareţ, ci să ne înveţe şi câte oleacă de aritmetică, de gramatică, de geografie şi din toate câte ceva, după priceperea noastră."
Zic şi eu…
1. Dacă preşedintele în funcţie al României va muri înecat cu un ciolan la unul din chiolhane (mi se pare cea mai potrivită moarte pentru un preşedinte român post-decembrist în exerciţiul funcţiunii), se va cuveni să fie canonizat?
2. Accidente, morţi, victime, martiri, eroi. Nuanţe! Dacă regele Ferdinand ar fi murit într-un accident de avion, ar fi însemnat el mai mult pentru istoria României? Aşa – înseamnă mai puţin?
3. Vezi că şi sârbii sunt ortodocşi. Şi nu sunt deloc mioritici.
4. Cum o fi să-ţi asumi identitatea unei ţări cu forma frontierelor desenată de germanosovietici? Nu e ca şi cum ai avea ca tovarăşă de viaţă pe una pe care au prins-o bagabonţii şi i-au tatuat pe frunte : "pula" ? Nu ştiu, dar trebuie să fie nasol. În fine, nu mai nasol decât să te naşti în România. Dar nici mai bine. Polonia trebuie să fie o ţară grea. De trăit, de asumat. Ca şi Germania.
5. Gombrowicz ce zice? http://en.wikipedia.org/wiki/Witold_Gombrowicz
6. Da'pentru afacerea Těšín/Cieszyn, cehii ce zic? http://www.lewrockwell.com/orig4/sipos1.html
7. Pocuţia, pământ românesc. Codrii Cosminului rocks.
8. Cu vreo 10 ani în urmă constatasem, în urma unei vizite la Varşovia, că polonezii sunt oameni reci, chipeşi, demni, eroici, lipsiţi de umor, infrecventabili. Îmi menţin punctul de vedere. Polonia e România la puterea minus unu. Polonezii şi românii au atâtea puncte în comun şi lucruri de împărţit (exact) cât o pisică şi un cal.
9. Ar fi fain pentru palmaresul polonezilor dacă s-ar descoperi că ruşii au aranjat pe-bune avionul ăla ca să cadă. Cred că s-ar umfla în pene ca românii dac-ar descoperi un proto-aeroplan dacic prăbuşit fosilizat, după care s-a inspirat Dedal.
10. Nu te supăra :)
Multumesc de trecere. :)
Eu las moartea presedintelui si ma opresc la Katyn, un film marcant, foarte demn. O tara mai mare ca a noastra prinsa intre doua imperii nu e usor de trait.
Cat am stat eu, cateva zile, in Polonia la Wroclaw in 95, am fost impresionata de generozitatea si manierele polonezilor, unii care nu intelegeau nici engleza, nici franceza, ne-au dus personal la posta sau unde voiam sa ajungem. O tara respectabila, din toate punctele de vedere.
Multumesc de trecere :)
Trimiteți un comentariu