.
Cat mai rezist in postura asta. E vorba de anduranta sau de nonrezistenta... (?)
La fiecare prostie care rasuna in urechile mele/ ochii mei, ma intorc spre zarea pe care o cunosc cel mai bine. Ranita in spate si-am plecat. Stiu ca drumurile din tara mea nu sunt cai ale insingurarii. Cunosc ca fiecare decizie a mea de a lasa in urma prostia celuilalt - ma conduce inspre acelasi peisaj. Portile se inchid undeva departe, am trecut vajaind toate granitele catre un inapoi perfect in care cuvintele mele sunt nefolositoare - intelegerea fiind deja. Luca pazeste trecatorile, astupa defileele, imi curata urmele in tara mea. Cine poate patrunde aici? Sub ochiul lui albastru ma intamplu in deplinatatea facultatilor mele. "Fa orice poti ca sa eviti un eventual regret..." Si tara s-a deschis doar pentru mine. Zic eu ca e tara mea. Dar cred ca e tara lui Luca. "Si ce mult ma bucur eu cand tie ti-e atat de bine in tara mea incat o consideri ca fiind a ta..."
.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu