Verde crud/ umed. Foşnind de o ploaie ca o pudră. Umbre mari se mişcau prin cer. Nori în straturi. Luminări plumburii într-o parte ori într-alta. Doar că negritudinea migra mereu, ascunzînd orice urmă de adevăr solar. Nu mai era nimic din ce ştiam. Din firescul peisajului pe care îl străbăteam. De parcă din dosul stivelor de aburi – un soare nou ar fi croit bolta în răspăr, apunînd pe unde nainte vreme răsărea. Ori cruciş, pîlpîind pe la miazănoapte, asfinţind transversal. Era o incertitudine giratorie. Ca un soi de vîrtelniţă din care bunul simţ al firii ieşea răsturnat. Erea fascinant. Pentru că era nepăsător.
Şi ce e mai spectaculos şi mai de admirat decît nepăsătorul…
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu