Trezirea din nesomn

.
Cîine stropit cu sosurile unei fripturi. Sînge de iepure. Mirodenii. Tăvălit prin tăvi, chelălăind de fericire, contorsionat, beat… I se dă drumul pe poartă. În colbul stradei. Este sfîşiat instantaneu. Se cheamă că iepurele-i criminalul ?
.
- De ce eşti lepră ?
- Ca să nu te simţi singur.
.

- Ce e mai grav. Să trăieşti de dragul tău. Sau să mori de dragul celuilalt ?
- Să mori de dragul tău !
.
De propus clarineţii lui Brahms ca tratament contra deznădejdei. Taman fiind o deznădejde superlativă.
.
”Vrei mai mult atunci cînd ţi se leagă picioarele. Vrei mai mult atunci cînd eşti cu gura în mocirlă. Abea atunci ştii ce vrei !”
.

Perversul e incoruptibil.
.

Toţi viermii cuminţi ajung să zboare…
.

- Nu cedezi oarecui pentru că nimeni nu te poate sătura ?
- Aşa cum tu nu cedezi decît acelora care nu te pot sătura… Făcînd din ei dovezi în procesul de lăcomie al greţurilor tale.
- Aşa cum tu refuzi orice poftă, impunînd-o pe-a ta ca superlativă, deci intangibilă !
.

- Vreau (X lucru)… Şi se întinse după acel ceva.
- Dacă îl ceri, aşteaptă să-ţi fie dat. E higienic. Ţie ar putea să-ţi tremure mîna. Şi să-l faci ţăndări… (”Sunt gazda ta. Şi sunt atît de bucuros de faptul că îmi ceri ceva, încît orice ar fi, eu ţi-l dau.”)
.

- Vrei să te căinez ? Ă-ă. Şi ştii de ce ? Pentru că nu negociez despre puterea ta cu tine.