Oda lui Piaget

Stii cum e: pe tine te supraveghez eu; dar si pe mine ma pandeste cineva. Acesta fiind un concurs etic. Raspunderea este atat de mare incat fiecare idee isi zbiara consistenta intrebandu-ma daca este bine s-o las sa fie stiuta de tine. Fiecare nuanta posibila trebuie anticipata, slefuita, controlata si cantarita. Nici un gest spontan. Si totusi, intreg discursul sa aiba in el toate indiciile unei spontaneitati neezitante. Gafe, razne, rasete, confuzii, intrebari. Cat de etic trebuie sa fie creierul meu pentru a putea calcula simultan o conduita exemplara si un mod de expresie de o naturalete tembela? Nu am facut nici un efort in ceea ce priveste palavrageala, mascarile, prostiile curente. Dar acum, privind acest dublu peisaj - al comportamentului etic si al comportamentului verbal - ma intreb ce soi de ofiter psihanalist as fi fost, ce soi de raceala pana la cruzime as fi desfasurat - in lipsa acestui just balans pe care gura mea sloboda si imaginatia mea smintita l-au opus mai vechilor mele naravuri analitice.
Pe de alta parte, minunandu-ma cum de s-au sudat aceste moduri - ma intreb ce fel de cameleon profesionist sunt. Care sunt limitele transform-abilitatii mele? Daca pentru succesul rigorii mele sunt in stare sa comut atat de prompt in lejeritatea unor vorbe de balci. Ma intreb ce altceva mai sunt in stare sa fac de dragul eticii?
Pericolul mi se pare a fi continut nu doar in tendinta omeneasca de a lasa lucrurile vraiste, naturaletea idioata de care ii e groaza lui Baudelaire, ci si in posibilitatea de a ramane intepenit ori in lejeritate, ori in raceala. Asadar, in cazul meu, alegerea unuia dintre moduri ar insemna sa pun capat orcarei miscari vii. Pendul oprit.

Incerc sa raman la o distanta convenabila de mirajele tale. Daca as interfera cu ele, cum ti le-as mai comenta?
Inteleg ca vocea mea trebuie sa ramana in surdina. Ideea e sa nu atentez in vreun fel impropriu la adresa mirajelor. Ce ar insemna sa ridic tonul? Ti-ai proba inteligenta si flerul aruncandu-te direct in miraj. Asta e o munca: sa demontez miraje. Pentru ca nu merge doar sa le demontez - eu trebuie sa pun ceva consistent in loc.
Rareori am simtit asemenea responsabilitate. Pedagogia simpla ar fi depasita de situatie. Mai trebuie ceva.
Gandul de a ma afla in varful lui 27 m-a naucit de dificultate. Sigur ca flatarea persista; dar cand abureala flatarii se imprastie, raman cu dificultatea.
Facerea unui om e o opera delicata, la care toata specia tanjeste. Plozi peste plozi - cati dintre ei au ocazia sa fie crescuti pentru a ajunge oameni intregi... Frumusetea acestei infaptuiri sta in firescul tuturor miscarilor implicate. In asa fel incat nici un decalaj sa nu apara. 27 -> 24, fapturile cresc incet, peste stirea lor proprie. Este datoria celui care hraneste rasadul sa anticipeze si cresterea si modificarea graduala a nevoilor celui care creste.

.
Am momente de brilianta totala. Noroc ca sunt rare, 'n-puii mei... Ce-ar insemna sa fiu geniala non-stop? M-ar loa lumea la bataie!
.