Tous les hommes sont mortels zice Simone de Beauvoir. Eu zic că tot muritorul e erou. Sărman şi neştiut. Nu există chin mai atroce decît o singură secundă de disperare petrecută în trup. Sunt destui cei care dezertează. Prea grăbiţi. Sau poate pentru că nu vedeau care-ar fi rostul să continui – fiind repetitiv precum valul – să continui să-ţi rumegi disperarea. Sau, mai rău – să te prefaci că ai reuşit s-o cauterizezi. Statutul de întrupat asigură din oficiu statutul de erou. Ar trebui să vă intre bine în minte: toţi sunteţi premianţi. Doar premiile diferă. Supravieţuitori, veterani, cutezători, limacşi → spirt sau legume – fiecare îşi are boaba de fiere de-i schimbă tot gustul, fiecare se priveşte printr-un filtru – lacrimă sau puroi. Fiecare tîrîie un fragment de durere în urmă.
.
2 comentarii:
prezenta oriunde este un exil, un spate fara fatza nu exista.... aiurea cum dorim sa nu existam..
Acum ca lucrurile stau asa, bucurosi le-om duce toate. Important e sa nu cadem in "ispita" de a ii face tot pe ailalti vinovati de "fragmentul nostru de durere". Lectiile, drepte sau nu, trebuie inghitite in sec. Altfel nu-i iesire.
Trimiteți un comentariu