Distors

.
-Să mă scuzi, dragă Julius, dar punctul meu de vedere asupra ta nu este unul istoric. Cel puţin nu în sensul percepţiei voastre despre istoricitate. Cînd ai 350 de boabe de porumb în mînă, cred că e mai eficient să te gîndeşti că ai de-o mămăligă, decît să numeri din cîţi ştiuleţi provin boabele. Voi număraţi coceni, carevrasăzică, în timp ce eu văd mămăliga întreagă. Voi aveţi memoria fragmentară şi înşirată, eu cunosc simultan. Voi număraţi epoci → pentru mine, tu de-acu’ trei sezoane şi tu actual sunteţi în aceeaşi clipă.
.
-Două sau mai multe repere care pot genera argumentări şi atitudini pro/ contra sunt repere contrafactuale. Cu cît sunt mai multe repere, cu atît mai fragmentat şi mai haotic este cîmpul în care operează acele repere.
-Poţi naviga funcţie de poziţia Hebridelor şi funcţie de poziţia Carolinelor simultan, fără să te rătăceşti..
-Desigur. Dar oare suntem noi meniţi să lucrăm doar în spaţiu?
-Poţi socoti anii funcţie de potop sau funcţie de Mahomed.
-Oh, da. Dar cum socoţi să te mişti dacă vrei să consideri luna ca pe încă un soare?
-Cine e nebun să facă astfel? Soarele e unul.
-Şi luna e doar una.
-Nu-i chip să le confunzi.
-Atunci cunoşti că vei avea un singur reper etalon – soarele care luminează un univers, în vreme ce luna va fi doar un luminător după care să-ţi caţi poteca pe durata nopţii.
.
-Nu simt să mai aibă vreo semnificaţie...
-N-ai vrut tu să emigrezi în pustiu? Te-ai trezit că acţiunile tale nu au semnificaţie în pustiu? Un marinar eşuat va găsi un alt mod de a naviga, dar nu va uita tot ce a învăţat pentru a străbate mările doar pentru că într-un moment al existenţei sale a rămas agăţat de un buştean plutitor. Firul de nisip face exact ce ştie cel mai bine: se lasă luat de curenţi pentru ca mai apoi să se aşeze. Facem ce ştim cel mai bine. Atît.
.