Secta profesioniştilor

.
Dimitrie Cuclin, Anatol Vieru, Tiberiu Olah, etc. De ăştia nu-şi mai aminteşte nimeni? Pentru că nu-i bagă oarecine pe listă la Salzburg şi la Covent Garden? Cuclin are şi-o cărticică de teorie muzicală… Bref: vai nouă, neam de curci maneliste şi pupincuriste. Aviz Paraziţilor, Uniunea Compozitorilor mai numără şi altele, nu numa’ mumii şi secretari culturnici.
Mi-e scîrbă că tre' să vină cîte un Rojdestvenski să ne amintească de ăştia ai noştri. Mi-e dor de altceva despre patria mea decît ce aţi fătat voi în ultimii ani; de parcă ţara mea s-a născut doar cînd a mierlit-o (sau cînd s-a instalat!!) Ceaşcă. De parcă cineva, nu spui cine, s-ar fi şters la cur cu gîndurile noastre. Doar că ăla de ne-a căsăpit gîndurile, să-şi amintească de Heraclit din Efes (nu, nu berea, filosofu’), care era în stare să reconstituie lumea după mirosurile pe care le-a lăsat ea în urmă. Care vra să zică, mireasma lui a gîndi rămîne împreună cu celelalte miresme – ale celorlalte resturi, fragmente, estropieri… Adecă undeva, tot ne regăsim noi: întregul vă paşte → orice dezintegrator trăieşte coşmarul de-a rememora ca integru ceea ce a sfîşiat. Deci: e doar o questiune de temporizare.
A, să nu uit. Şi Cadrilaterul s'il vous plaît.
.